Pagina de ciclism al lui Szilágyi András Cu câteva ture de ciclism descrise în această pagină şi cu fotografiile făcute ulterior doresc să încurajez pe tineri şi pe cei mai puţin tineri să încerce sunetul şuierător al spiţelor,panorama trecătorii care îţi taie respiraţia în timp ce urci pe ea şi bucuria şi uşurarea după ce ai realizat provocarea.                                                       Clic pe poză pentru a mări imaginea şi pe link pentru a vedea pozele!!! !!!                                                                             Vedere a Muntelui Blanc din pasul                                                                            Col des Montets (1462m) Totodată vreau să amintesc şi senzaţia de bucurie şi de neuitat când în coborâre de pe Zoncolan,într-o curbă ascuţită,am depăşit cu triumf camionul Astana la 58 de ani.........

Cum a început? Din 1949 de când m-am născut,până în 1962 nu s-au întâmplat multe.Dar în această vacanţă,ca şi în celelalte,eram la Ecser,la bunici în vacanţă.Vara mea Magdi,care era cu trei luni mai tânără,deja de ani de zile umbla cu bicicleta prin sat.Îmi aduc aminte şi azi,era foarte cald la amiază,nimeni prin apropiere,aşa că am scos bicicleta din şopron şi l-am împins în stadă.M-am urcat pe ea şi am început să pedalez...dar am ajuns în şanţul de vizavi.Ca noroc,în afară de o sperietură,altceva nu am păţit. Şi aşa m-am urcat din nou în "şa". Aşa a început povestea mea de ciclism,cu sute de mii de kilometrii lăsate în urmă....

Nu după mult timp am cerut de la părinţi o bicicletă.Era una simplă,numită pe atunci,bicicletă rusească.Era grea,dar stabilă.Am luat harta să o studiez îndeaproape şi m-am avântat până la Cegléd pe drumul 4,dar numai până unde se vedeau casele Şi m-am întors,de frică să ajung la timp acasă. Întrucât mai devreme jucam tenis de masă la prieteni,de exemplu Ferencz Gyuszi,am ajuns membru al unui club.Venind acasă seara,după antrenamentele obositoare,mama îşi făcea griji din cauza mea.Făceam 10 minute de la staţia de tramvai. Mi-a venit o idee.Le-am propus părinţilor: mă las de tenisul de masă,dacă primesc o bicicletă de curse.În scurt timp mi-am găsit o bicicletă" Bianchi" folosită,roşie frumoasă. Să nu vă gândiţi că a fost italienească autentică,pe atunci nu mă interesa acest lucru.
Ştiind unde era clubul Újpesti Dózsa .
aş fi mers până la capătul podului Margit,dar am întârziat de la antrenament.Fiindu-mi ruşine să mă întorc acolo m-am prezentat la clubul BVSC de pe piaţa Garay.Având bicicletă m-au primit ca membru.
Aşa,la un campionat al Budapestei la 100 km,am evadat dintr-un grup mai mic de 10 persoane -peste dealul Naszály - şi văzând linia de sosire,mi-am adunat puterile şi curajul şi m-am avântat.
Fülöp Józsi m-a aşteptat şi întrecându-l pe Mohácsi a câştigat campionatul. Aşa am ajuns pe locul 3 şi totodată în echipa de juniori al Ungariei. Făcând aluzie la nivelul slab -mă gândesc că şi la lipsa de bani- nu am ajuns la Constanţa(Romania).
Pe bătrânul Patyi în ziua aceea,nu-l puteai opri,alerga ici-colo printre participanţi şi antrenori strigând: Printre primii 5,sunt trei de la BVSC!!!
Legner Laci prietenul meu de odinioară,a fost şi el în grupul de evadaţi,dar spre deosebire de mine,a avut multe victorii. Am câştigat şi câteva concursuri de echipă la 100km şosea,al 4-lea membru fiind Ferenczi Gyuszi care de atunci ne-a părăsit pentru totdeauna. De multe ori eram ajutaţi de coechipierii noştri să ne dăm jos de pe bicicletă la finish să nu cădem şi să ne facem de ruşine. Despre alte lucruri din cariera mea,nu are rost să amintesc. În 1968 eram încă concurent la Tipografia, ca adult,dar am renunţat,în parte la sfatul medicului (tensiune mare).
Cu prietenul meu Legner Laci avam de gând ca înainte să renunţe şi el şi să predea lucrurile bătrînului Patyi să facem o tură prin Carpaţi,până la Marea Neagră,dar în Romania,pe atunci trebuia să te prezinţi zilnic la poliţie după intrarea în ţară şi asta ne-a reţinut. Pe atunci am crezut că am luat adio de la bicicletă.


Din fericire, nu s-a întâmplat aşa!!



                                                                              Noua mea bicicletă Neuzer Wirlwind 1.0